Cai. Animale fascinante cu ochi care îți citesc și alină sufletul.
Poveștile cu cai erau preferatele mele și au rămas și astăzi. Tot reciteam pasajele în care mârțoaga din grajd se transformă în cel mai minunat cal înaripat.
De mic copil eram atrasă de ei. Am crescut în preajma lor, am văzut cum îi ajută pe oameni în munca zilnică pe câmp, am simțit cât de bine este să fii în preajma lor, dar nu am înțeles atunci de ce și niciodată nu am avut pe nimeni care să mă învețe să încalec sau să înțeleg mai multe.
Ochii și mintea mea de copil vedeau și simțeau, dar nu puteau încă înțelege efectul pe care îl pot avea caii asupra noastră.
Copilul a crescut și a intrat într-un somn adânc. Am părăsit satul și verile lungi cu miros de fân și grajd de la bunica. Au rămas în urma city break-urilor, a petrecerilor cu miros de fum și parfum.
Mămicia însă m-a ajutat și copilul din mine s-a trezit. Atunci când fetele și-au exprimat dorința de a călări, toate poveștile și amintirile au dat năvală, m-au învăluit și au început să semene dorința de a învăța să călăresc și eu.
Adultul însă este prea ocupat să asculte copilul interior, merge la lucru, are haine de spălat, gătit…în fine știți voi, motive se găsesc milioane.
Dar febra fetelor m-a cuprins, și de fiecare dată când mergeam cu ele, mă trezeam că și eu călăresc. Nu pe bune, ci doar în capul meu.
Mi-a luat 3 ani să îi spun lui Alin Cătinaș că vreau să urc pe cal. Iar el m-a luat cu multă încredere și entuziasm, și a scos și suflul din mine.
Miercuri am urcat prima dată în șa, după aproape 6 luni de cursuri. Calul meu nu are aripi și nici nu am simțit că îmi iau zborul, dar AM SIMȚIT.
Am simțit că fac ceva ce mi-am dorit de când mă știu, că sunt la locul potrivit. Am simțit că se așează în mine copilul interior.
AM SIMȚIT.
Scărițele îmi dau de furcă, dar oamenii minunați de la NSH mă încurajează, sunt alături de mine și au încredere că pot face asta.
Aparent sângele de unguroaică se face simțit. Adică mă pricep la treaba asta cu caii. Vom vedea.
Până atunci visez de miercuri până miercuri, împreună cu Anna(fetița mea cea mică), la cursurile de echitație.
Ilona Traistă, cursant și membru echipa NSH